Teodor Buzu
În fiecare clipă ne trezim din inexistență în existență – și invers.
Totul ni s-a luat înainte decât ne-am născut,
și în fiecare clipă primim cadouri
Sau, cum scrie H. Melville, ne naștem cu ștreangul pe gât
Suntem derivați, nu știm să creăm ex nihilo, din nimic ceva, ca Dumnezeu.
Trăim în reflectări, șoptind, și numai prin ele cunoștem lumea.
Trăim în ecouri. Numai prin ele învingem caracterul lichid al vieții.
Înfățișăm prin vânturi – formând pavilionul urechii noastre, ridicând pânzele..
Sufletul artistului e o temniță, un uter, un vas
o sticlă cu gât care privește spre cosmos
ochiul este lumina ei, ochiul – o poartă deschisă a tablourilor
Ordinea picturii, ordinea creerii fătului:
Sufletul însărcinat, îngreunat
modelare, pensule, spatulă, materie
culori: pigmenți și liant,
suprafețe și penetrații
intuiție, experiment
matricele spiritului, ștanțarea, zbaterea sufletului
HYLÉ este formată de viața, adică de ZOÉ
Pictura este ca o creștere a celulelor
maleabilitatea organelor
dans din buric, a bate în pânză
compunere
materie și forme
chip, înfățișare
abstracție, generalizare
a schimba pictând
Lucrul pe pânză corespunde formării interioare
aproape un relief
dorul de spațiu
prin asimilare și optică
comună tuturor ochilor
Bărbatul pășește
ochii obosiți de revelații
stativ în câmp părăsit
Teodor Buzu, pictorul culorilor spectrale
inclusiv cele moldovenești naționale
liniile câmpurilor magnetice
fardare, Drasliceni, vopsire
Picturile scoase pe pervazul realității
flăcări înghețate, duș fără pâlnie
cadmium, azbopigment, cinabru,
vopsea care nu o strivești înapoi în tub
vânt, avânturi, lăstari , lacrimi
caligrafia arcușelor și a coardelor.
Petr Pazdera Payne
